Care a fost pretul meu?

Numele meu este Petruta Capilnean,colaborez cu societatea infopagina ,cod ascuns e31 din data de 8 martie 2008.
A fost cel mai frumos cadou pe care il puteam primi,aceasta sansa,oportunitate pe care am exploatat-o din plin.
La Timisoara,din al 2-lea an de facultate,impinsa de o dorinta de independenta financiara am inceput sa lucrez.
Primul meu job a fost la un magazin de accesorii pt femei de 2 pe 2 m,8 ore pe zi stateam pe un scaun,la picioare aveam un mic calorifer si vindeam margele si toate zorzoanele pt femei.
Apoi am lucrat la un pub,barmanita si chelnerita.Acolo trebuia sa imi ascund bacsisul primit,pt ca altfel mi-l luau colegii;erau foarte de treaba:ce era al meu,imparteam,ce era al lor era doar al lor:) .
Am rezistat o perioada,apoi m-am angajat la un salon de infrumusetare.Aici imi placea mult mediul,dar…aveam o sefa care mereu ma certa, din diverse motive: intarziat dimineata 5 min,necomplimentat sefa(mereu aveam de pierdut ca nu imi place sa fiu lingusitoare),apoi pt ca…habar n-am…era prost dispusa.De ce nu?

Am ajuns prin intermediul unei colege la o prezentare e31,si asta a fost tot ce am avut nevoie pentru a lua o decizie majora in viata mea.
Acolo l-am cunoscut pe Calin Donca,care a lasat o amprenta pozitiva in viata mea.Am stiut ca e afacerea din care voi reusi,dar nu m-am gandit atunci ca imi va schimba viata radical.
Asa ca,acum a aparut ceva nou si WOW in viata mea:afacerea mea !ce credeti ca am facut?mi-am dat demisia de la salon si am plecat in primul meu webtrtip la Sibiu ...
Am continuat sa merg la prezentari ,la sedinte,pt ca tot auzeam:”sedinta de la care vei lipsi,va fi exact aceea de care aveai nevoie” si m-am gandit:”Dar daca au dreptate?” nu am vrut sa risc.
Nu mi-am permis sa ma joc cu viitorul meu.
Stateam intr-o camera de camin in Timisoara,si incepusem déjà sa fac calcule pe hartie....trebuie sa inscriu atatea persoane,si am….atatia bani.
Am inceput sa vizualizez filme,precum The Secret si sa aplic gandirea pozitiva in viata mea.
Prietenii si colegele ma considerau cam ciudata,ce e cu mine,sa-mi pun poza cu visul langa pat,pe perete…nu prea ma intelegeau dar eu nici nu aveam nevoie sa ma inteleaga.
Am incercat la inceput sa le explic filozofia mea despre viata,sa le influentez in mod pozitiv viitorul ,dar apoi am observat ca traiam in lumi diferite.
Fiecare persoana are realitatea sa,ca urmare a experientelor de care a avut parte pana in acel moment.
Provocarea mai mare a fost atunci cand partenerul de cuplu mi-a spus ca ceea ce eu fac e o prostie,ca afacerea aceasta e una fantoma,ca nu mai am timp pt el,ca ..bla bla;participand la unele seminarii de dezvoltare personala si profesionala,am invatat lucruri despre bani,relatii si alimentatie si pur si simplu nu ne mai situam pe aceeasi lungime de unda.In plus,am auzit la seminarii de aceste specimene,se numesc:hoti de vise!
Atunci am luat o alta decizie:ca nimic nu poate sa ma opreasca ,nimic nu poate sta in calea succesului meu si l-am dat la o parte.
Mama mea,la inceput ma sustinea,dar dupa o perioada,a vazut ca eu muncesc(faceam zilnic discutii)iar banii nu apar.Ba mai mult,cheltuiam toti banii pe care mi-i trimitea si ..tot nu aveam suficienti.Imi spunea:”Angajeaza-te ,sa ai si tu acolo ceva sigur!”
Atunci i-am explicat frumos ca ,cerandu-mi sa ma angajez,imi cere practic sa renunt la visele si scopurile mele si sa fiu o persoana plafonata o viata intreaga,o persoana care va munci pentru visele altcuiva si nu pt ale ei;nu de alta dar angajata am fost si …?asta sa fie viata pe care s-o traiesc de acum inainte?
“Ok,atunci ceea ce eu iti cer este sa ma sustii inca 5 ani.Sa fi alaturi de mine si sa fi de accord cu ceea ce fac,iar dupa 5 ani voi face exact ceea ce tu vrei…dupa 5 ani.”
Cunoscand foarte bine fata pe care a crescut-o mai bine de 20 de ani,temperamentul si incapatanarea atunci cand isi doreste ceva ,mai bine decat oricine altcineva,a fost de acord…neavand de ales:)
A observant pe parcurs ca eram mult mai optimista,si ii multumeam pt lucrurile pe care mi le oferea,iar aceste lucruri i-au placut.
Dupa 1 an si jumatate,mi-am luat un laptop…iar aceasta mica realizare personala mi-a oferit o incredere si mai mare in ceea ce fac.
Timp de 19 luni consecutive(1 an si 8 luni) in fiecare zi am facut ceva pt visul meu.
Erau zile in care aveam discutii de dimineata pana seara,iar in drum spre casa abordam oamenii din autobuz si de pe strada.
Citeam si ascultam cd motivationale in timpul liber .
Cel mai greu moment pt mine a fost atunci cand am mers in primul meu webtrip la Sibiu.
Imaginati-va:.plecam pe teren de la ora 8 dimineata,mergeam din firma in firma si luam 90% refuzuri:”Nu ma intereseaza”,iar 10% poate contracte.Ajungeam dupa o zi intreaga de umblat pe jos,acasa la ora 19 sau cand se intuneca.Nimeni nu avea voie sa ajunga acasa mai repede,citeam si adormeam franta de obosita.

Pentru un melancolic flegmatic,era foarte provocator sa fac fata,si cu inasari chiar foarte bune.Zilnic pot spune ca imi depaseam limitele...
dar nu simteam prea mult oboseala,pt ca aveam un vis,iar acest vis m-a facut sa merg mai departe,sa perseverez.
In momentul in care liderul meu a devenit cel mai mare hot al meu de vise,eu am continuat…am incercat chiar sa-l conving de avantajele afacerii,sa nu renunte,dar…nu e usor sa faci parte din categoria celor 5% care castiga 95% din banii care pot fi castigati.
Astazi tin prezentari in fata a sute de persoane,si ma mandresc cu asta,pentru ca stiu ce fata timida eram inainte…astazi calatoresc si vad lumea cat este de minunata,pentru ca am avut curajul sa merg mai departe…,astazi te incurajez pe tine sa lupti pentru ceea ce iti doresti,pentru ca totul e posibil,cu o conditie:sa-ti doresti intr-adevar!
Multe au fost provocarile la care am fost supusa,acestea au fost doar o infima parte,insa ele sunt nimic in comparatie cu rasplata care o primesti,dar intrebarea este:tu esti dispus sa platesti pretul?